Scolioza la copii

Alături de cifoză și lordoză, scolioza reprezintă modificări în ax ale coloanei vertebrale. Cifozele sunt deviații în plan sagital, prin exagerarea curburii fiziologice toracice, provocând așa numita “cocoașă” compensată printr-o hiperlordoză cervicală și lombară, pentru echilibrarea coloanei.

Scolioza este o boală evolutivă, caracterizată prin una sau mai multe curburi laterale vizibile în plan frontal, care poate fi însoțită de rotația vertebrelor. În mod normal, privită din spate, coloana este perfect rectilinie.

În plan sagital, coloana vertebrală are 4 curburi fiziologice: lordoza cervicală, cifoza toracală, lordoza lombară, cifoza sacrococcigiană.

Cauzele apariției scoliozei sunt genetice și hormonale. În proporție de aproximativ 90%, scoliozele sunt idiopatice, adică nu se cunoaște cauza deviației de coloană, restul apărând datorită unor afecțiuni congenitale, neurofibromatoză, distrofii musculare, paralizii cerebrale etc.. Conform ultimilor publicații din domeniu, apariția scoliozei este favorizată de alimentația incorectă, purtarea incorectă a ghiozdanului sau de pozițiile vicioase din fața calculatorului, din bancă sau de la televizor. În peste 80% din cazuri sunt afectate fetele aflate la pubertate.

Examenul clinic începe cu examinarea copilului chiar de la naștere (pentru identificarea afecțiunilor congenitale ce asociază deformări vertebrale) și trebuie continuat de medicul de familie și de medicul din unitățile școlare. Foarte importantă este examinarea coloanei de către părinți, ei fiind cei care depistează cel mai ușor orice formă de deformare apărută fie la nivelul coloanei fie la nivelul toracelui.  

Majoritatea scoliozelor evoluează fără durere. Examinarea se face prin măsurarea curburilor laterale și sagitale, a denivelărilor de la nivelul umerilor, asimetria vârfurilor omoplaților dar și de aprecierea echilibrului occiput-sacru.

Clasificarea topografică

1. Scolioze cu curbură principală unică: scolioze cervicotoracale, toracale, toraco-lombare, lombare

2. Scolioze cu două curburi principale: Scolioze duble toraco-lombare, Scolioze duble toracale

3. Scolioze triple

Tratamentul scoliozelor se face în funcție de gradul scoliozei:

• De la 0-30⁰: program de recuperare medicală

• De la 30-50⁰: program kinetoterapie și tratament ortotic

• Peste 50⁰ intervenție chirurgicală

Programul de recuperare are următoarele obiective:

A. Ameliorarea posturii

B. Creșterea flexibilității coloanei

C. Creșterea forței musculare (abdominale și paravertebrale)

D. Ameliorarea respirației

E. Ameliorarea durerii și a contracturilor musculare

Mijloace terapeutice:

– Proceduri de hidrotermoterapie: generale sau locale

– Electroterapia: prin curenții de joasă sau medie frecvență – formule antialgice și decontracturante

– Ultrasonoterapia, după încheierea perioadei de creștere

– Masajul terapeutic în scop decontracturant/ tonifiant

– Kinetoterapia

Programul de recuperare își are locul în toate etapele terapeutice ale unei scolioze. Trebuie încurajată orice formă de activitate fizică, inclusiv sportul de performanță.

NB: Scolioza este o boală care nu doare. Primii care trebuie să observe deformarea coloanei sunt părinții.

Semne care ar putea indica prezența scoliozei:

• Poziția capului nu e centrală
• Umerii nu sunt echilibrați
• Poziționarea anormală a omoplaților
• Șoldurile nu sunt la același nivel
• Aspectul anormal al tăii, distanța între aceasta și brațe fiind asimetrică

  Coloana vertebrală nu este dreaptă