Artrita Reumatoidă
Artrita reumatoidă este una dintre cele mai frecvente forme de reumatism inflamator, afectând între 0.5- 1% din populaţie. Diagnosticul precoce al acestor boli este fundamental întrucât evitarea leziunilor osoase și articulare definitive se poate obține doar dacă tratamentul specific este instituit în timp util.
Artrita reumatoidă afectează preponderant femeile, cu primele manifestări apărând între 30-55 de ani, existând cazuri cu debut la vârste mai tinere, forme juvenile sau forme cu debut tardiv.
Este o boală multifactorială în care factori genetici, infecțioși, de mediu și toxici (fumatul reprezintând un factor de risc foarte important) contribuie la alterarea răspunsului imun cu dirijarea acestuia în special împotriva articulațiilor sinoviale.
Artrita reumatoidă se diferențiază de osteoartrită (un tip de reumatism degenerativ mult mai des întâlnit în populație dar cu prognostic mai bun) prin mai multe aspecte:
– Simptomatologie: durere și tumefacție articulară cu senzație de rigiditate matinală de mai mult de 30 de minute
– Examen clinic: prezența artritei poate fi decelata prin examenul clinic
– Analize: prezența sindromului inflamator biologic prin creșterea VSH-ului, proteinei C reactive sau fibrinogenului și ale anomaliilor imunologice caracteristice (Factor reumatoid, anticorpi anti peptid-citrulinat)
– Radiografii: permit evaluarea eroziunilor a căror prezența indică o boală mai agresivă și cu potențial distructiv mai mare
Diagnosticul de artrită reumatoidă se bazează pe decelarea tumefactiei articulare cu o durata mai mare de 6 săptămâni la examenul clinic combinat cu anomalii specific de laborator (sindrom inflamator, prezența anticorpilor anti peptid-citrulinat, factor reumatoid).